Cozmin: “Sunt trezit de niște papagali foarte zgomotoși; când se certau între ei zici că-și dădeau flegme.”

Ne-am trezit la 6 jumătate, tot așa am crezut că plouă, dar pica din copaci. Am plecat la drum la 8:30 din cauză că am mai făcut una-alta la biciclete.
În Puerto Iguazu ne-a văzut un profesor de școală profesională si ne-a invitat înăuntru la aer condiționat și un pahar de apă rece. De mușcăturile țânțarilor a zis că momentan nu sunt probleme.
Cozmin: “Intrăm în vorbă cu un profesor de la care am reținut că de la mușcătura văduvei negre ai erecție două ore după care mori.”

Trecem în Brazilia și ne mai rătăcim vreo 3km la ieșirea din Foz de Iguazu. La intrarea în Paraguay am luat-o pe drumul de motoare.
Cozmin: “La vamă trecem ca prin brânză.”
Ajungem în țară, trecem de vameși și nu ne întreabă nimeni nimic, așa că ne-am întors să ne luăm ștampila pe pașaport. Vameșul se uita pe telefon la vestitul filmuleț din New York cu biciclistul curier.
Cozmin caută frână în complexul de la vamă, dar nu găsește. Puțin mai jos de vamă începe un complex mare, un fel de Niro.
C: “Este haosul de pe pământ și o mizerie de nedescris, găsim totuși să schimbăm banii. Paznicul de la casa de schimb mă atenționează să am grijă de GoPro-ul montat pe piept că s-ar putea să rămân fără el.”
Se pare că toate magazinele s-au închis la 16:00, așa că trebuie să ne întoarcem și mâine pentru căutarea de frână.

Multă mizerie, polițiști peste tot și paznici cu arme la magazine, farmacii, benzinării (pistoale, shotgun-uri, mitraliere). Foarte multe mașini și motoare.

Ne prinde mare ploaie și ne adăpostim lângă o linie de magazine închise. Se pare că aici pickup-urile (mașinile papuc, jeep-urile cu benă) au în spate multe boxe ce urlă la maxim în timpul mersului. După două ore de ploaie plecăm 30m mai departe sub un pod, lângă un mini post de poliție. Cozmin alunecă pe un ciment alunecos, iar la intrarea sub pod alunecă iar. Apare o spiță ruptă pe spate la el.

Polițiștii ne lăsa să campam sub pod. Credeam că or să stea aici, dar au plecat pe la 22:30.

Începe și Cozmin să scrie în jurnal din urmă. Adoarme cu el în brațe până este trezit de un câine ce umbla la biciclete. Îl sperii eu cu laserul verde.

20151119070153_IMG_4796

20151119081830_IMG_4798

20151119081851_IMG_4803

20151119152933_IMG_4804

20151119152939_IMG_4805

20151119215614_IMG_4807