Ziua 11 – 27 noiembrie – 20Km – Asusncion – Resistencia (autobuz)

Ne trezim la 6 ca să plecăm în același timp cu Silvia.

Cozmin:”Telefonul mă trezește doar pe mine, Silviu este lemn. Sunt servit de el cu o cafea, iar în câteva minute mama Silviei umple masa cu tot felul de mâncăruri pentru micul dejun.”

Se face ora 7 și ea nu se mai trezește. Între timp mama ei ține neapărat să ne servească micul dejun. Apare și Silvia adormită și pusă pe grabă. Una din surorile ei ne face o poză împreună. Apoi pleacă cu sora și una din surori la muncă. Am aflat că pe trei din surori le cheamă Luna, Sol și Ciel. Două dintre ele ne-au pupat când am făcut cunoștință.

Plecăm într-un final spre centru ca să își cumpere Cozmin laptop, fix de black friday.

Cozmin:“Îmi caut laptop pentru că cel pe care l-am luat de acasă are viteza mult prea mică pentru transferarea fișierelor de pe aparat.”

Ne îndrumă un nene biciclist spre magazinele de electronice și primim de la el un disc cu muzică sudamericană cântată de el. După mai multe magazine găsim un Acer la 285$. La serviciul tehnic se încearcă instalarea limbii engleze, dar nu merge. Rămânem pe spaniolă. Ne întoarcem la Silvia să lăsăm laptop-ul cel vechi, pe care îl vom recupera prin aprilie.

Ajungem și la autogară pentru autobuzul care știam că trebuie să plece la ora 13:00 și să ne ducă în Resistencia Argentina.

Cozmin: “Ajunși în autogară la ora 12:30, Silviu începe să alerge ca un titirez prin autogară ca să schimbe banii și să luăm biletele de autobuz. Află că nu putem merge cu acel autocar pentru că este prea mic pentru biciclete.”

Iau bilete pentru autocarul de la ora 15 cu 13$. La bagaje scăpăm ușor cu aproximativ 4$ pentru biciclete.

Cozmin: “Cum stăteam noi frumos la coada de pașapoarte suntem atenționați de o doamnă să avem grijă cu bagajele. Eu rămân la coadă, iar Silviu se duce să îi vegheze pe  băieții foarte nerăbdători să aleagă bagajele random pentru control. Parcă erau turbați. Mi-a rămas în cap imaginea cu unu din ei ce se dădea cu capul de autocar în locul unde erau bagajele.”

La granița cu Argentina apar mulți băieți gata să devoreze bagajele. Ei alegeau ce bagaje vor fi verificate la raze. Ne dă și nouă jos toate gențile și mă iau de ei pentru că se purtau ca naiba cu ele. Mă cert puțin cu ei. După care mă întreabă dacă am acte pe electronice și pe biciclete, altfel plătim taxe vamale pentru ele. Atunci deja am început să îi iau la mișto.

După ce s-au scanat bagajele, manipulatorii de bagaje se țineau după noi și mi-au zis că datorită lor nu au dat bicicletele jos ca și cum aș fi avut ceva de ascuns în ele. La sfârșit deja cereau pe față “dolares dolares”. Hai marș.

În autocar ascultă un băiat din fața mea Calle13, cu prietena căzută peste el. Se face tare frig în autocar. Ajungem la 11:30 seara. Următorul autobuz pentru Salta este la 19:00. Mâncăm  două pizze în afara autogării. Suntem avertizați de un nene: “cuidad cuidad i ohio ohio”. Paznicul din autogară ne găsește un loc de dormit pe jos. Adorm pe la 4 mâncat de țânțari.

IMG_2396

IMG_5098

IMG_5103

IMG_5104

IMG_5105

IMG_5112

IMG_5120

IMG_2409