De dimineață mergem să căutăm autobuz pentru La Paz. Nu vrea să ne ia niciun microbuz. Este aglomerație mare, toată lumea vrea să se întoarcă acasă. Vine un autobuz mare și șoferul spune că are loc și pentru noi, așa că mă duc să cumpăr bilete. După ce iau biletele merg în piață să iau banane, iar Cozmin stă cu bicicletele. La întoarcere deja punea din bagaje în autobuz și când i-am spus de biciclete ne-a zis că nu mai e loc. S-a oferit el să ne vândă biletele, care s-au dat imediat. Am avut o stare de supărare pe el, dar mi-a trecut repede.

Mai vine un autobuz care spune că ne ia. Iau biletele și bicicletele le urcăm pe autobuz. Traversăm repede insula, iar la bac ne spune o boliviancă drăguță că trebuie să coborâm și să luăm “lancea”, niște bărcuțe rapide. Autobuzul merge fără pasageri pe apă. Și luăm autobuzul de pe cealaltă parte. Se merge bine, până face autobuzul dreapta pe un drum de țară. Auzisem eu că s-ar lucra pe drumul principal. Drumul este varză varză, cu mult praf. Unele mașini sunt blocate la trecerea peste râuri, se formează coloane și înaintăm încet. La una din treceri ne dăm jos toți și traversăm la picior.

Ajungem în La Paz la 19 00. Gențile de biciclete sunt varzăăă, pline de praf cum nu au fost niciodată. Mâncăm și mai mergem până în centru ca să ne reîntâlnim cu niște oameni.

Pedalăm spre drumul morții, așa pe noapte. Căutăm un loc de campare. Suntem la 3500m și este răcoare. Urcările din oraș sunt abrupte. Traversăm un cartier de blocuri nou. Oamenii sunt îmbrăcați bine și arată altfel. Pe partea asta sunt numai zone liniștite, față de El Alto. Câinii se iau după noi la ceartă. Ajungem la 4200m și campăm după stația de taxare, lângă o casă în construcție.

IMG_7781 IMG_7785 IMG_7786 IMG_7788 IMG_7791