Ne trezim cu mulți oameni mișunând pe lângă cortul nostru din fața autogării. Primesc de la Cozmin un buf cadou. În autogară era o fată cicloturistă, în tricou (afară fiind răcoare bine) cu un mare FatBike. Arăta tare tăvălită și dură (fata).

Cozmin: “Bem câte o cafea de lângă autogară și plecăm în oraș unde trebuie să pierdem vremea până la 18:30.”

Cumpăr o bluziță pentru Amira, una pentru Anamaria și un pachet mare de ceai cu coca-mușețel-anis.

Cozmin: “Mergem la un internet cafe unde stăm o oră, apoi face cinste Silviu cu câte o prăjitură.”

De ziua mea, mâncăm câte o prăjitură înt-o cofetărie scumpă. Mă uit și după telefoane ca să îmi iau, dar nu îmi place nimic.

Cozmin: “Autocarul cu care mergem în Uyuni este o dărâmătură, cred că are peste 50 de ani.”

Ajungem înapoi la autogară și autobuzul arată cu totul diferit decât în poza de la agenție. Mult mai vechi și tăvălit. Pentru biciclete vrea câte 80 bolivieni de fiecare. Banii îi ia băiatul șoferului, șofer care este cu toată familia. Negociem la 80B pentru amândoi.

IMG_7943 IMG_7944 IMG_7946 IMG_7948IMG_6983 IMG_6984 IMG_6986