Cozmin: “Ne gătim paste cu lapte și cacao, apoi o luăm din loc.”

După puțină pedalare face Cozmin pană. Apoi urcăm coborâm și iar urcăm. Doi polițiști stau jos, pe un cap de pod, iar mașina lor era undeva în câmp mai departe.

Ne depășesc doi rutieri (bicicliști pe cursiere) și îl întreabă pe Cozmin dacă nu îi este frig. Pedalez pedalez și când mă uit în spate văd că este oprit Cozmin, cam la 1.5 km și se vede mic mic. Mai urc puțin până în vârf de deal și aștept vreo 20 de minute. Așa că mă urc pe bicicletă și merg spre Cozmin. Avea altă pană și schimba talonul de jantă.

Ajungem în Villazon numit și capitala seminței de cartof. Mâncăm o ultimă ciorbă din Bolivia și apoi la graniță avem o surpriză și anume o mare coadă de oameni. Cozmin stă în față cu biclele, iar eu cu oamenii la coadă. Trec vreo trei ore, timp în care citesc de pe kindle. Oamenii care erau în spate aveau obiceiul să se lipească de mine.

Ajunși la ghișeu avem o problemă. Ne spune vameșul că nu avem sticker ul cu viza și doar ștampila nu este valabilă. Și uite așa începe nebunia. Încep să mă cert cu ei. Îmi spuneau că am intrat în Bolivia cu șpagă. I-am blocat cu întrebarea: “como estemos aca en Bolivia sin visa?”. Blocaj, nu mai zicea nimeni nimic. Au sunat la vama pe la care am intrat și cică nu suntem acolo înregistrați. După trei ore de discuții și plimbări de la unu la altul ajungem să plătim gigantica sumă de 85 usd pe om. După toate astea ne mai pune și argentinianul să punem toate bagajele la scanerul cu raze.

În Argentina mergem direct la camping, camping care este închis pentru renovare. Așa că ne luăm ceva de mâncare. O stradă era blocată pentru câteva fete ce dansează.

Punem cortul aproape de un râu. Totul bine.

IMG_8268 IMG_8269 IMG_8272 IMG_8274 IMG_8275 IMG_8279 IMG_7577 IMG_8287 IMG_8293 IMG_8295