Până se trezește Cozmin este și orezul gata, pe care l-am răcit în râu.

Cozmin: “Sunt nevoie să desfac adaptorul cu care îmi încarc telefonul. Îi refac lipiturile cu vârful cuțitului încins la arzător. Mai caut câteva găuri la salteau gonflabilă. Peste noapte s-a desumflat complet.”

În timp ce strângem apar câteva oi ce sunt alergate de un cățel ce le dirijează. Vine și omul care e cu oile. Ne întreabă: Cine v-a dat permisiunea să campați aici. Nu răspund nimic și el vorbește în continuare. Vrea să plătim. Îi zic că nu înțeleg ce spune și pleacă. Plecăm după două ore.

Gardul este reparat acum. Găsim să deschidem poarta, ce era legată cu sârmă. Întâlnim mulți cicloturiști chilieni ce fac doar Carretera Austral și încă doi de tură mai lungă. Începe asfaltul. În La Junta este frig tare. Punem benzină, facem cumpărături și plecăm. Oprim pe marginea drumului să mâncăm.

Găsim un drum ce are o poartă închisă cu sfoară. Trecem și punem corturile lângă râu, mascați de vegetație.

Cozmin: “Ne-am campat devreme. Silviu bagă o carte, iar eu scriu în jurnal.”