Mă trezesc la 7 și nu plouă. Pun câteva haine la zvântat și mă culc la loc. La 8 30 începe să picure puțin și ies să strâng hainele. Ne trezim cu adevărat la 9 30 și se arată bine vremea. Iese soarele și punem tot la uscat.

Apar noi ghețari în depărtare. Cred că se anunță o primă zi fără ploaie. Ne vedem pe drum și cu cicloturiștii chilieni pe care i-am mai întâlnit de câteva ori.  Undeva, pe drum, facem o omletă. Ajungem imediat în Manihuales. Găsim aici și niște calculatoare cu internet și stăm, pe rând, câte 20 minute fiecare. Este bine că am găsit internet, pentru că nu mai dădusem niciun semn de vreo 8-9 zile.

Mai pedalăm puțin și ne campăm sub un mic pod de lemn, desigur că pe o propietate privată. Chiar trebuie să desfacem puțin gardul ca să intrăm.

În lumina lunii apar doi dulăi care erau pe pace. Sunt ademeniți de mirosul pâinii prăjite. Este friguț afară.