Trezirea ne-o dau câteva picături de ploaie pe cort. Urcarea până la șosea o facem pe lângă biciclete. Ne oprin în Plaza de Armas (centrul Coyhaique) la wifi.

Cozmin: “Folosim internetul gratis de la statul Chilian, ce ne-a confiscat fructele și legumele în vamă. Doar nu credeau că am uitat asta.”

Apar elvețienii pe care i-am cunoscut când așteptam ferryboat ul în ploaie. Au lăsat biclele în Puerto Aysen și au venit cu autobuzul în Coyhaique.

Este răcoare afară. Aici scoatem toți banii de pe cardul lui Cozmin și îi schimb în dolari. Aici este euro mai mic decât dolarul. Mulți homeleși prin oraș. Facem cumpărături și mai luăm câte două kg de Dulce de Leche pe care îl vom aduce acasă.

Cozmin: “Luăm un pui la rotisor pe care îl devorăm repede, în fața supermarket-ului.”

Plecăm din oraș la 18 00. Aproape de ieșirea din Coyhaique mă strigă Cozmin din spate. A văzut multe buff-uri expuse. Îmi cumpăr două buff-uri, unul va fi cadou. Îi luăm și lui Mircea un buff. Găsesc un Super8 (napolitană cu ciocolată) pe jos. Culmea este că la fel am găsit și în 2014, tot în Chile, tot un Super8.

Pe marginea drumului întâlnim un măr și încărcăm o pungă cu fructele lui. Încercăm să campăm unde am stat prin 2014, dar nu se poate pentru că au închis podul (Recinto Privado). Mai mergem puțin și intrăm pe un drum lateral unde era o casă ce vindea miere. Prețul este dublu față de cum am cumpărat noi. Mai urcăm pe drum un pic și punem corturile.

Mă apuc de citit și apoi adorm. După ce mă trezesc mâncăm.