Ne trezim cu claxoane de la mașini. Dacă vedeți pe marginea drumului oameni campați, nu claxonați după ei. Observ că am pană pe față și schimb camera.

Vântul și-a schimbat direcția și bate din față, așa că pedalăm cu 13-15km/h. În Las Heras am fi vrut să vedem dacă mai merge trenul ca să îl luăm până la ocean, dar nu mai funcționează. Stăm puțin pe net la YPF. La Anonima un câine se bagă în noi ca nebunul. Îl împing și tot revine. Chiar are o problemă.

Mergem spre ruta provincială 16 și vedem că nu este asfaltată, în schimb e plin de mașini și praf. Revenim pe ruta 43 și ne oprim la YPF unde încercăm să facem autostopul. Vreo oră tot încercăm, așa că plecăm mai departe pedalând.

Oprim undeva pe margine ca să mâncăm. Șoferii sunt disperați, trec cu mare viteză și claxonează ca nebunii. La Piedra Clavada credeam că este un sat după hartă, dar este doar o stație de tren părăsită. Campăm în clădirea stației de tren. Nu mai gătim nimic.

Desfacem o șampanie de la gauchito gil, apoi mă bag la citit cu un Frac lângă mine.

Cozmin: “Mă duc în cortul meu unde scriu la jurnal. Dorm cu paharul de vin la cap, ca bețivanii.”