Pe la două dimineața apare un tren din care coboară mulți hipioți (tineri nerespectuoși și cu durere de ****). Se duc cu toții la nu știu ce concert. S-au întins cu toții pe jos. Un cuplu se “arde” sub pătură, chiar dacă în gară sunt alți oameni și copii.

Bicicletele le urcăm în vagonul special de bagaje. Trenul este vai vai de el. Nu am mai văzut așa ceva. Zici că suntem în India. Abia reușim să găsim două locuri. Se bălăngăne rău și merge încet, cu 40-60km h. Toată lumea din tren este ruptă de somn. În 6 ore reușim să facem 300km.

Ajungem în Buenos Aires și pedalăm direct spre centru, la pizza Uggis pe care o știu din 2014. Este aglomerat prin oraș. Pizza nu mai este la fel de ieftină. Schimbăm 70$ pe strada Florida. Dau de mâncare biscuiți la porumbei și papagali. Prindem și podul rotativ în mișcare.

Mergem să campăm acolo unde am mai stat în 2013 și anume la campusul universitar. La benzinărie nu vor să îmi umple bidonul. Din fericire mă vede un motociclist și îmi dă de la el, gratis. Paznicul de la benzinărie tot încerca să vorbească în engleză cu noi, deși nu știa. Eu vorbeam în spaniolă și el în engleză. La final ne urează Good Look!

Este puțin schimbat locul de acces de la universitate. Mergem după vorbele a doi studenți, spre “locul de campare”?! Începe o zonă cu plăcuțe de lemn. Scrie zonă experimentală. La o bifurcație apare un Jean, ce zici că era caratist din filme. Ne spune unde putem merge să campăm, să ne prezentăm grupului (?!?) și să vorbim despre noi. De România nici nu a auzit, deși părea cult omul. Mai apare o femeie ce se bagă în seamă cu el și avem un bun prilej de evadare. Zici că voia să ne bage într-o sectă. Am fugit de el.

Găsim și locul unde am campat în 2013. Eu sunt la corturi și Cozmin s-a dus la “toaletă”. Este surprins de poliție, poliție care vine la mine cu întrebări, desigur cu mâna pe pistol. Mă întreabă ce mâncăm, de unde avem bani, ce muncim… Destul de ostili domnii.

https://youtu.be/Ip4vQL0_3ls