Cozmin: “Peste noapte am simțit un mare animal trecând în viteză pe la picioarele mele. Am auzit și zgomote, deschid veranda și afară era Silviu.”

Când ne-am trezit noi, nu mai era niciun camion prin parcare. Mai stăm vreo oră și plecăm pe biciclete. În Campana dăm de un Grido, unde îi rog să îmi arate cât de mare este o cupă. Îmi arată o cupă mică de tot și nu mai cumpărăm.

Cozmin: “Oprim la o panaderie și doamna care avea magazinul ne face reducere la pâine, pentru că îi place cum călătorim. De la 28pesos kg la 20.”

În Zarate găsim Grido cu cupă bună. Începem să pedalăm spre Gualeguaychu. Vântul este bun și soarele în nori. Multe camioane pe șosea, cu șoferi disperați de viață. Vedem castori.

Casele sunt inundate din cauza umflării râului. O luăm pe un drum lateral ca să găsim loc de campat. Găsim undeva lângă râu. După ce mâncăm, apar două mașini. Mă întreabă șoferul dacă se poate pescui aici. I-am zis că nu știu și că cel mai bine întreabă la poliție. Oamenii se opresc aici și se pregătesc de grătar fix lângă noi.

Le-am zis că noi suntem cu bicicletele, după cum se vede, și că vrem să ne odihnim. Degeaba.

Cozmin: “Zona arată ca o mică deltă. Ne îmbrăcăm bine și țânțarii ne pișcă prin haine.”