Cozmin: “Mă trezesc pe la 7 și îl aud pe Silviu mișcându-se. Când deschid veranda îl văd cum privea în zare răsăritul. Îi zic să lase răsăritul în pace și să o ușchim de aici până nu vine căldura. Vizităm rapid castelul și plecăm. Vedem o casă unde se vând portocale și cumpărăm vreo 4-5kg. Mai pedalăm un pic și zic să facem pauză, chiar lângă o livadă de mandarini. Sunt puțin verzi, dar sunt cele mai bune din viața mea. Adunăm câteva în gențile de ghidon și plecăm.”

Foarte cald afarăăă. Mâncăm niște Grido și mai stăm așa în parc, la umbră. Vrem să schimbăm bani, doar că este închis peste tot. Aflu că putem schimba la patronul unei benzinării. Ajung acolo și vorbesc cu domnișoara de la tejghea care dă un telefon. Din păcate cursul este prost și nu schimbăm.

Ieșim din orașul Chajari când se întuneca. Găsim un loc bun și aerisit. Se pare că a murit kindle-ul.

La vreo 50 de metri avem o casă de unde ne-a adulmecat un câine și ne latră de acolo continuu. Doamna de la casă tot urlă la el “Tioooo Tiooo” (Unchiulee Unchiuleee) ca să tacă.

Cozmin: “Pleacă câinele și când ajunge la ea își ia câteva palme de la stăpână.”