De dimineață ne trezesc niște artificii gălăgioase.

Cozmin: “Încep și strâng. Am o mică ceartă cu Silviu pe tema unei oale. L-am rugat de aproape o săptămână să nu o mai spele, dar el și-a ținut obiceiul lui.”

În următorul oraș, la 10km, ne oprim la două chiperii (chipa este un del de pâine cu cașcaval în ea) să mâncăm una alta. Când plecăm, vedem un accident: un scuterist intră într-o scuteristă ce nu a dat prioritate. Scuterista este respinsă ca la popice, pe contrasens. Nimeni nu a pățit nimic.

Ruta 8 este perfectă, fără trafic. În ultimele două zile a trecut un singur camionagiu pe lângă noi. Toți se uită la noi cu ochii mari. Facem pauză la o terasă închisă. Ne mai uscăm din haine și pregătim masa. Apar trei fete pe scutere ce ne întreabă dacă este închis toată ziua. Nu am știut să ne băgăm în seamă, doar le-am răspuns că da. Ultima pleacă cu demaraj și își așează fundul mai bine în șa. Un alt scuterist se oprește la noi și ne spune că este directorul liceului colegiului agricol și că ne poate găzdui la colegiu cât vrem noi.

Apare și propietarul terasei, puțin supărat. Îi explicăm că nu am făcut nimic rău.

Afară este răcoare și liniște. Facem dreapta după un pod și traversăm o porțiune inundabilă ca să campăm pe marginea râului.

Related Post