Mă trezesc, în mijlocul nopții, crezând că este ora 6. Totul din cauza lunii care îmi lumina cortul. Așa că ies puțin pe afară și fac câteva poze.

Mă trezesc puțin înainte de răsărit, la ora 6. Este ceață.

Înainte de primul orășel, se termină asfaltul. Aflăm că asfaltul ar apărea peste 80km. Toată lumea este pe motoare și scutere. Se duc la muncă și la școală. Mâncăm trei chipe (un fel de pateu cu cașcaval), de la un nene ce nu prea mai avea voce. Cafeau este inclusă, care mai mult seamănă cu un ceai foarte dulce.

Un domn ne pune întrebări despre călătoria noastră. După ce pleacă, aflăm de la un vânzător că cel cu care am vorbit este propietarul clădirii de vizavi. Observăm că fetele de pe motoare sunt tare drăguțe.

Pedalăm pe pământ, împreună cu multe alte motoare. Ne oprim într-un sătuc de unde luăm o cola. Un puști ne punte câteva întrebări. Cozmin îi dă lui și amicului câte un leu. Puștiu încearcă să citească Banca Națională a României.

Drumul este destul de rupt, dar frumos și pustiu. Seamănă cu mama Africa. În următorul oraș dăm de o înghețătorie de unde ne luăm câte șase cupe de fiecare. Trec pe lângă noi două mulatre pe motoare.

În următorul oraș ne oprim să ne spălăm la un furtun și să ne alimentăm cu apă.

Găsim un mic drum lateral și apoi o intrare pe un teren cu gardul dat la o parte. Câțiva copii intră pe teren cu scuterul și îl întreb pe cel mare dacă putem campa aici. Spune că nu știe, închide gardul și pleacă.

Related Post